1. Sinonime: cruda = nemiloasa, feroce, chinuitoare; (a) fermeca = a vraji, a fascina, a seduce, a subjuga

2. Punctele de suspensie din ultimul vers au rol stilistic si semnifica melancolia eului liric, indemnul spre meditatie.

3. Polisemia verbului "a ridica": *Copilul a fost ridicat in brate cand a inceput sa planga. *Rezultatul obtinut de Elena nu se ridica la asteptarile doamnei profesoare.

4. Imaginarul poetic: "Imbatranit e sufletul din mine/ Ca un bordei pustiu in iarna grea", "de-as ave lacrimi, plange de-as putea"

5. Prezenta eului liric:

- pronume la persoana I singular: "eu", "din mine", "mea", "de mine";

- verbe la persoana I singular: "as avé", "as puté", "(ma) furisez", "nu pot";

- adresare directa prin pronume si verb la persoana a II-a singular: "te-ai dus";

- vocativ: "O, tinereta, tineretea mea!"

6. Tema timpului; motivul umbrei, motivul suspinelor

7. Valoarea expresiva a repetarii verbului "a afla" in versurile: "Durerea ce mai cruda, cea mai mare/ Afland o forma, afla usurare": Expresivitatea este data de modurile si timpurile verbului "a afla" si de reiterarea lui in acelasi vers. Gerunziul "afland" si prezentul gnomic "afla" exprima perpetuarea ideii ca, daca stii sursa durerii, oricat de profunda ar fi aceasta, suferinta se diminueaza prin certitudinea sentimentului.

8. Versul " O, tinerete, tineretea mea!" exprima o puternica stare emotionala, de nostalgie dupa tineretea pierduta, sentiment sugerat prin interjectia afectiva "O", prin vocativul personificat si repetitia "tinereta, tineretea mea!". Versul este o invocatie retorica, marcata de semnul exclamarii.

9) Titlul semnifica atitudinea eului liric privind imbatranirea sufletului, tristetea pentru trecerea ireversibila si implacabila a timpului, iar punctele de suspensie sugereaza nostalgia dupa varsta tineretii.

10) Expresivitatea acestea poeziei sporeste emotia prin marca lirismului subiectiv manifestat in toata poezia, prin prezenta verbelor si pronumelor la persoana I : "din mine", "tineretea mea", "eu", "ma furisez", precum si prin adresarea directa, la persoana a II-a singular, sub forma unei exclamatii retorice.

Sunt de acord cu afirmatia lui Tudor Vianu ca este mai bine sa fii crezut pentru ceea ce esti decat admirat, fara argumente solide. Eu consider ca orice relatie intre doua persoane, indiferent de felul ei, trebuie sa se bazeze pe incredere si nu pe admiratie.

Un prim argument ar fi, ca admiratia este o reactie provocata de aspecte superficiale, care tine mai ales de succesul pe care cineva il are in societate ca persoana publica. Nu poti cunoaste caracterul unei astfel de persoane si te amagesti ca poti avea incredere in ceea ce spune ori face, fara sa ai in vedere ca respectivul joaca un rol in ochii celorlalti. Unii se comporta intr-un fel sau altul numai pentru a impresiona, lucru care poate dauna personalitatii si poate deturna parerea celorlalti de la adevarata fire.

Pe de alta parte, increderea este un sentiment profund, care se formeaza in timp si pe baza unor fapte, conceptii ori atitudini convingatoare ale cuiva care doreste sa fie privit ca un om pe care te poti bizui totdeauna. Dupa cum se stie, o persoana de incredere poate dobandi prieteni adevarati mai repede si de asemenea, la randul ei se poate bucura de ajutor la nevoie.

In concluzie, avand parte de increderea celor din jur este un avantaj mai mare decat obtinerea admiratiei.