1. Polisemia cuvantului "timp": *A trecut ceva timp de cand nu ne-am vazut. *Mai am timp o jumatate de ora ca sa scriu tema la romana. *Ion si Maria au sosit în acelasi timp. *Saptamana viitoare va fi un timp ploios.

2. Linia de pauza se foloseste în interiorul enuntului pentru a delimita apozitia "departe", de complementul de loc "La orizont", pe care-l explica; linia de pauza din versul al treilea marcheaza o pauza în vorbire cu scopul de a accentua chinul caldurii excesive, al dogorii din timpul verii, avand totodata rol stilistic, cu nuanta metaforica.

3. Expresii/locutiuni cu "floare": în floarea varstei; a prinde floare; floare la ureche; copil din flori;

4. Campul semantic al "verii": "dogoare", "lan de grau", "spicele", "flori de mac"

5. Scrierea cu litera mica la începutul unor versuri din poezie este o caracteristica a poeziei moderne, specifica liricii lui Lucian Blaga si sugereaza continuitatea ideilor exprimate anterior, procedeu prozodic numit ingambament ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei în versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

6. Tema timpului; motivul arsitei;

7. Figuri de stil: Personificarea "fulgere fara de glas" sugereaza absenta tunetelor, fenomenul fiind astfel umanizat, lipsit de agresivitate sonora; Comparatia "fulgere//[…] ca niste lungi picioare de paianjen-smulse/ din trupul care le purta" semnifica amploarea amenintatoare prin care fenomenul naturii prevesteste schimbarea vremii caniculare.

8. În ultima strofa a poeziei "Vara" de Lucian Blaga se manifesta stari elegiace si atitudini meditative ale poetului. Principala figura de stil este personificarea, armonizarea spicelor ce-si "tin la piept grauntele/ca niste prunci ce sug" cu omul, principalul beneficiar al roadelor. Timpul, personificat si el, se scurge încet, "îsi întinde lenes clipele", apoi adoarme "între flori de mac". El capata dimensiuni umane, deoarece la "ureche-i taraie un greier". Imaginea auditiva a greierilor constituie o muzica ancestrala, cosmica, în armonie desavarsita cu pamantul si roadele sale.

9. Titlul poeziei semnifica anotimpul descris în textul liric, fiind exprimat prin substantivul nearticulat "vara", care sugereaza un spatiu nelimitat si un anotimp încremenit de arsita dogoritoare din sufletul poetului.

10. Caracteristici ale descrierii:

* imagini vizuale ("La orizont […] fulgere/ […] zvacnesc din cand în cand); imagini auditive ("taraie un greier", "cantec de lacuste")

* prezenta figurilor de stil: epitete ("lungi picioare"), comparatii ("fulgere […] ca niste lungi picioare de paianjen"), personificari ("fulgere fara glas")