1. Sinonime: se linistesc = se domolesc, se opresc; suflet =spirit; vesnic = etern, necontenit, continuu; dainuie = dureaza, se perpetueaza;

2. Folosirea virgulelor are in aceasta poezie diverse roluri. In prima strofa, prima virgula coordoneaza prin juxtapunere doua propozitii ("Se retrag in padure si-n pesteri potecile,/gornicul nu mai vorbeste"). A doua si a treia virgula marcheaza enumeratia de substantive ("pasari, sange,tara si aventuri") si de complemente.("fara azi, fara ieri").

3. Campul semantic al "noptii": stele, intunericul;

4. Poezia "Somn" de Lucian Blaga se inscrie in modernism. Una dintre trasaturile specifice acestui curent este inovatia in ceea ce priveste structura versurilor. Scrierea unor versuri cu litera mica este un procedeu numit ingambament ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

care asigura continuitatea ideii poetice, care este astfel exprimata intr-o fraza complexa, formata din mai multe versuri("Dainuie un suflet de adieri,/ fara azi, fara ieri")

5. Imagini artistice: "Dantuiesc stele in iarba"-imagine vizuala si motorie; "zvonuri surde prin arbori" - imagine auditiva;

6. Motivul somnului; motivul noptii;

7. Figura de stil: Enumeratia "pasari, sange, tara si aventuri" reprezinta simboluri care compun natura telurica si natura umana, care capata un aer linistit, tihnit la lasarea noptii.

8. Incipitul poeziei plaseaza cititorul intr-un cadru nocturn, cand planul cosmic, reprezentat de stele, se intrepatrunde cu cel terestru ("iarba"). In noapte, numai stelele sunt animate, oferind un spectacol mirific, construit prin personificarea stelelor ("dantuiesc stelele"). Finalul ofera poeziei profunzimea filozofica specifica operei lui Blaga, prezentand un spatiu personal, al provenientei, al originii spirituale a eului liric. In somn (metafora pentru o stare de liniste, de calm care ii permite sa mediteze si sa reflecteze asupra misterului "iesirii in lumina"), eul liric simte chemarea sangelui, a originilor sale (comparatia "sangele ca un val"). Viziunea asupra mortii nu mai este, ca la inceputul creatiei, o presimtire, ci o asociaza cu motivul somnului, poetul insusi simtindu-se legat de ideea increatului, ceea ce face posibila iesirea din timp: "In somn sangele meu ca un val/ se trage din mine/ inapoi in parinti."

9. Titlul este o metafora revelatorie pentru tihna sufleteasca necesara poetului pentru reculegere, regasire si intoarcerea la radacini. Intr-un cadru nocturn, cand toata natura se domoleste ("Se retrag in padure si-n pesteri potecile,/ gornicul nu mai vorbeste"; "se linistesc pasari, sange, tara si aventuri", "intunericul fara de martori") eul liric se cufunda intr-o stare profunda de meditatie asupra misterelor lumii: stramosii, iesirea in lumina, moartea etc.: "In somn sangele meu ca un val, se retrage din mine/inapoi la parinti".

10. Modernismul poeziei:

- * prezenta metaforelor revelatorii;

- * ingambamentul - ca inovatie modernista in structura poeziei ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)

-* rima alba, masura versurilor variabila

Afirmatia proverbului romanesc -"Nicaieri nu este mai fericit omul decat in mijlocul familiei sale"- este in concordanta cu parerea mea despre relatiile interfamiliale si anume ca omul se poate dezvolta armonios, poate trai in pace si multumire numai in cadrul unei familii bine inchegate si sanatoase moral.

In primul rand, familia ofera stabilitate, confort si siguranta. Oricine se simte protejat, linistit cand stie ca are alaturi persoane care ii doresc binele, sunt gata sa il sprijine in mod neconditionat atunci cand are probleme. De altfel, moralistul Slavici isi incepe nuvela "Moara cu noroc" cu un adevar universal-valabil, venit din intelepciunea populara, povata pe care o rosteste batrana soacra a lui Ghita: "Omul sa fie multumit cu saracia lui, ca daca e vorba, nu bogatia ci linistea colibei tale te face fericit".

In alta ordine de idei, in familie, fiecare se poate bucura cu adevarat de realizari, de impliniri, poate comunica sincer cu ceilalti, se poate baza pe sfaturile lor, pe sprijinul si daruirea lor totala. Orice implinire este traita la cote amplificate, intrucat ea aduce bucuria izbanzii si in celelalte inimi, nu numai in sufletul celui care si-a implinit un ideal. Asemenea se petrec lucrurile si intr-un esec, tristetea fiind impartasita cu ceilalti, incurajarea, sprijinul moral facand posibila revigorarea fortei interioare si a curajului de a incerca inca o data.

In concluzie, omul este cu adevarat fericit in mijlocul familiei, cu care imparte bucuriile si tristetile, implinirile si esecurile, visurile si deziluziile.