I. (Lucian Blaga, "Ecce Tempus")
*ecce tempus=iata timpul
1. Sensul cuvintelor: "sporeste" = inainteaza, avanseaza; "cresc" = se inalta, se dezvolta, se ridica
2. Linia de pauza are doua functiuni cu totul diferite (cf. I.O.O.P. elaborat de Academia Romana):
- linia de dialog - marcheaza inceputul vorbirii fiecarei persoane care ia parte la convorbire:
       "- Unde te duci asa de grabit? ma intreaba Ioana
       - La cinematograf, ca sa vad filmul cu Stefan Iordache - raspunde precipitat Ion"
- linia de pauza marcheaza o apozitie: "Mosneagul nostru - Ilie al Amariei - ne-a dat cele mai intelepte sfaturi."
3. Sensul conotativ al cuvantului "munte": *Desi este un munte de om, a plans cu lacrimi amare cand l-a parasit iubita.
4. Prezenta eului liric: pronumele si verbele la persoana I singular "eu", "meu", "n-am", sa ingan", "nu reiau"t
5. Tema timpului filozofic, tema naturii
6. Figura de stil: Metafora revelatorie "In trupul meu timpul sporeste de la o zi mai firav" este o confesiune poetica in care eul liric ilustreaza trecerea implacabila si ireversibila a timpului, efectele fiind vizibile atat in sine cat si in natura.
7. Ultima strofa incepe cu o enumeratie "Fosforul si apa, carbunele, galbenul sulf", elementele componente ale materiei pe care timpul le favorizeaza, deoarece ele "in lamura dau". Perenitatea naturii este in antiteza cu efemeritatea omului. Poezia se termina cu o metafora revelatorie " Eu trepte in sus - nu reiau", care reprezinta o sentinta a eului liric. Conditia de muritor ilustreaza cat de limitat este destinul omului, care traieste cu certitudinea ca fiecare zi care trece este o treapta mai putin catre moarte.
8. Titlul scris in limba latina "Ecce Tempus" ("Iata timpul") se identifica in totalitate cu tema filozofica a poeziei. Eul liric sugereaza trecerea ireversibila si implacabila a timpului pentru om in contrast cu regenerarea continua a naturii: "Numai in arbori inelele anilor/ mereu se largesc" - "eu fiul lor, cat de batran!".
9. Expresivitatea poetica presupune exprimarea plastica a ideilor, fiecare timp al verbelor avand o anumita semnificatie. In prima strofa, verbele la prezent "se largesc", "sporeste" permanentizeaza efectele timpului asupra arborilor care mereu intineresc, in timp ce, pentru om, timpul se diminueaza, devenind "mai firav". In strofa a doua verbul la conjunctiv "sa ingan" exprima dorinta si nazuinta eului liric de a fi mereu tanar, precum "toate popoarele", dar fara posibilitatea implinirii visului. In ultima strofa predomina verbele la prezent "dau", "cred", "nu reiau" care accentueaza conditia de muritor a omului in antiteza cu regenerarea continua a materiei.
10. Modernismul aduce noi conceptii, tematici, procedee si abordari in literatura.
- ingambamentul este un procedeu stilistic specific modernismului care consta in continuarea unei idei poetice in versul urmator, fara a marca aceasta printr-o pauza, ci numai prin inceperea versului cu litera mica: "Numai in arbori inelele anilor/ mereu se largesc". (ingambament = "scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)
- tema filozofica a poeziei
- rima variabila
- masura inegala a versurilor.
II.