I. (George Bacovia, "Nocturna")
1. Camp semantic al "umiditatii": "moina", "apa", "umezeala", "ud", "noroi", "stropi", "ninge"
2. Cratima leaga doua cuvinte ca sa micsoreze numarul de silabe, pastrand astfel masura versurilor. Alta functiune este de a marca īnlocuirea vocalei initiale "ī", īn cuvantul īncet;
3. Cuvinte derivate de la verbul "a fi": fiinta, fire, a fiinta, a īnfiinta, a desfiinta, a reīnfiinta
4. Expresii/locutiuni cu "a sta": a sta de vorba; a sta locului; a sta pe bara; a sta ca prostul; a sta la masa; a sta pe ganduri;
5. Imagini artistice: "Un clavir īngana-ncet la un etaj" - imagine auditiva
    "Stropii sar" - imagine vizuala
6. Prezenta eului liric:
- verbele la persoana I singular- "stau", "sa nu mai stiu"
- pronumele la persoana I singular -"mea"
7. Punctele de suspensie marcheaza o pauza mare īn cursul vorbirii si īndeamna la meditatie;
Linia de pauza ofera o explicatie, o varianta de actiune prin versul "Un bec agonizeaza, exista, nu exista", putand fi consideratie si ca o propozitie incidenta. Īn strofa a doua linia de pauza creeaza o atitudine afectiva a eului liric, o intonatie deosebita privind exprimarea starii de deprimare cauzata de iubire/iubita. Linia de pauza din ultima strofa urmeaza dupa o comparatie, completand imaginea deprimanta a orasului: "Umbra mea sta īn noroi ca un trist bagaj - / Stropii sar,/ Ninge zoios".
8. Īn strofa a doua a poeziei "Nocturna", George Bacovia prezinta orasul ce "doarme ud īn umezeala grea", imagine construita printr-o personificare. Apa, ca īn toate creatiile lirice bacoviene, este un element dezintegrator de materie ce provoaca eului liric stari de disperare si degradare psihica, fara solutie de iesire din impas: "Si portile grele se-nchid". Īn orasul amortit, atmosfera este apasatoare, insalubra de "umezeala grea" ("Case de fier īn case de zid/ Si portile grele se-nchid"), iar iubita face parte din acest decor si īmprumuta trasaturile lui degradate.
9. Titlul "Nocturna" este potrivit ales pentru continutul poeziei, sugerand īn fiecare dintre strofe o trasatura specifica noptii: īn prima strofa "un bec agonizeaza, exista, nu exista" stand sa se stinga; īn a doua, orasul aproape amortit, inactiv "doarme ud īn umezeala grea", iar īn ultima, "Umbra mea sta īn noroi ca un trist bagaj-".
10. Trasaturi simboliste:
*Principalele atitudini poetice sau stari sufletesti specifice simbolismului sunt tristetea, spleen-ul, oboseala psihica, disperarea, toate fiind sugerate prin simbolurile prezente īn poezie: umezeala, glodul, agonia becului, piata trista, portile grele, trist bagaj etc.
*Actiunea apei ca element distrugator de materie, degradant, provocatoare de disperare, de isterie si disconfort sufletesc.
* Imaginea orasului de provincie ca spatiu īnchis, apasator si īnabusitor, īn care eul liric se simte claustrat, fara solutie de evadare, de eliberare: "Si portile grele se-nchid".
II. "Cand nu gasesti cuvantul, sa fii sigur ca gandul nu s-a limpezit īnca." (Nicolae Iorga, Cugetari)
Nicolae Iorga opineaza ca pana īn momentul īn care nu ti se formeaza limpede, clar, ideea pe care vrei sa o exprimi, nu īti gasesti cele mai potrivite cuvinte cu usurinta. Dupa parerea mea, afirmatia este īntemeiata, reflectarea gandirii devenind mai dificila īn momentele īn care nu ne gasim cuvintele pentru a exprima fluent si coerent ideea pe care vrei sa o transmiti.
Īn sustinerea acestei opinii, voi aduce cateva argumente si exemple edificatoare. Īn primul rand, doza de incertitudine asupra ideii ce urmeaza a fi expusa constituie un motiv puternic pentru confuzia exprimarii.
Un al doilea argument īn sprijinul afirmatiei de mai sus īl reprezinta necunoasterea unor termeni adecvati prin care sa dezvolti subiectul abordat, lipsa lecturii fiind evidenta, īntrucat numai citind īti poti forma un vocabular bogat, īn care sa gasesti imediat expresiile propice conturarii ideilor.
Pe de alta parte, cati oameni nu vorbesc īncontinuu, avand o locvacitate (vorbarie) obositoare, la care interlocutorul nu face fata, renunta sa se mai concentreze si nu īntelege nimic. De altfel, īn studiul "Betia de cuvinte", subintitulat "Studiu de patologie literara", Titu Maiorescu satirizeaza fraza supraīncarcata si, prin aceasta, confuza, numind boala ce care sufera flecarul "lipsa de idei".
Īn concluzie, consider ca atunci cand gandesti si ai īntr-adevar ceva de transmis interlocutorului, cand gradul de cultura nu tinde catre zero, gasesti totdeauna cele mai potrivite cuvinte si poti impune respect si consideratie.