1. Antonime: crispate # destinse, relaxate; stralucit # tern, opac; infasoara # desfasoara, desface; imbelsugat # saracacios, sterp;

2. Virgula din primul vers marcheaza stilistic o enumeratie. Cea de-a doua virgula este o respiratie in interiorul versului si o licenta poetica, intrucat desparte subiectul multiplu de predicat. Cele doua puncte atrag atentia asupra explicatiei sub forma descrierii prin imagini vizuale. Virgula din finalul celui de-al treilea vers desparte regenta de subordonata si marcheaza un accent ideatic de natura concesiva. Punctele de suspensie din finalul strofei sugereaza o stare meditativa, o permanentizare a ideii in viziunea eului liric.

3. Sens conotativ cu substantivele "neguri" si "nouri": *In neguri de trecut, Stefan cel Mare traieste prin faptele de vitejie. *Ma coplesesc nouri de melancolie.

4. Campul lexical al cuvantului "creanga": "frunze", "un rod", "copacul"

5. Imagini artistice ale copacului: "mii de crengi crispate", "casca lui de frunze", "rod imbelsugat"

6. Figura de stil: Personificarea copacului, caruia i se atribuie trasaturi umane: "hipnotizat", "ar vrea/ Sa sfarame", "sa bea"

7. Lirism obiectiv: Pronumele si verbele la persoana a III-a singular: "ar vrea ", "sa bea", "nu-i goneste","lui", "il infasoara".

8. Poezia "Copacul" de Ion Barbu este un sonet, poezie cu forma fixa in care ultimele doua strofe sunt tertete. Secventa lirica incepe cu o conjunctie adversativa, care asaza in relatii de opozitie ipostaza anterioara a copacului cu aceea din finalul poeziei. Toamna, definita prin epitetul augmentativ in inversiune "augusta toamna", infasoara copacul in culorile apusului de soare, iar copacul se pleaca recunoscator sub greutatea roadelor, ocrotite de "casca lui de frunze". Echilibrul universal este asigurat de legile nescrise ale existentei, epitetul in inversiune "obsteasca armonie" asigurand lumii impacarea cu sine si gratitudinea pentru "rod imbelsugat: "In toamna lui, copacul se-nclina catre glie".

9. Titlul format din substantivul comun, articulat "Copacul" metaforizeaza poetul, artistul, omul creator de frumos, care, asemenea copacului, rezista tuturor vicisitudinilor vremii si reuseste sa aiba "rod imbelsugat". Poezia reda, prin imaginarul artistic specific barbilian, soarta oarecum blestemata a artistului care, aflat in toamna vietii, a creat roade bogate, acestea putand fi opera artistica.

10. Descrierea - ca mod de expunere in creatiile lirice:

* imagini artistice: vizuale ("Sub casca lui de frunze un rod imbelsugat");

* figuri de stil: personificarea (vezi pct.6), epitete in inversiune: "limpedea lumina", "umeda perdea", "obsteasca armonie".

Sunt perfect de acord cu afirmatia lui Valeriu Braniste, aceea ca "La toate popoarele civilizate viata de familie este baza ordinii sociale si de stat".

Ca prim argument, mentionez faptul ca educatia primara a copilului este facuta de parintii acestuia, care trebuie sa imprime in mentalitatea micutului normele de conduita valabile in societate si sa ii insufle conceptia de bun cetatean. Daca acestea nu sunt infaptuite pana la o anumita varsta, de regula pana la 7 ani, copilul nu va mai recepta cu usurinta faptele si atitudinile din jur si va avea o gandire confuza sau saraca.

In al doilea rand, este cunoscut si demonstrat stiintific faptul ca majoritatea infractorilor si a delincventilor juvenili provin din familii dezbinate sau cu grave probleme comportamentale, cum ar fi consumul abuziv de alcool si de  substante ilegale (droguri), violenta fizica si verbala, boli psihice etc. De aceea, statul incearca sa indeparteze copii abuzati din caminul lor si sa ii plaseze in grija unor asistenti maternali sau chiar sa fie propusi spre adoptie, daca parintii lor decad din drepturi. Aceste masuri sunt considerate sanse reale pentru micutii napastuiti sa se integreze in societate si sa fie tinuti departe de ilegalitati.

In concluzie, viata de familie armonioasa ofera societatii cetateni cu simt civic si comportament social adecvat.