1.Sinonime: bezna = intuneric; desertaciune = zadarnicie, nimicnicie; taine  = secrete; scanteiere = lumina

2. Semnele de punctuatie din ultima strofa:

- prima virgula coordoneaza adversativ doua propozitii;

- a doua virgula marcheaza coordonarea disjunctiva, a doua propozitie, eliptica de predicat, incepand cu "sau";

- punctul marcheaza incheierea frazei (enuntului)

3. Omonimia cuvantului "cer": *Un cer albastru-vinetiu se intrevede printre nori. *As vrea sa-i cer mamei un cadou mai special.

4. Rima imperecheata, masura de 13-14 silabe

5. Utilizarea persoanei a II-a pronominale si verbale: Verbele si pronumele la persoana a II a atesta adresarea directa a eului liric catre poetul necunoscut, catre poetul-simbol al artistului, definind lirismul subiectiv.

6. Motivul visului, tema conditiei poetului/artistului in lume

7. Semnificatia unei figuri de stil din prima strofa: Metafora "altarului visat" ilustreaza aspiratia oricarui poet de a realiza o opera unica, ideala prin valoare artistica, prezenta substantivului "altar" conferind creatiei valente sacre.

8. Comentarea ultimei strofe: Poezia "Poetului necunoscut" este o arta poetica a lui Tudor Arghezi, prin care se evidentiaza atotputernicia cuvantului in Univers. In conceptia lirica a poetului, cuvantul este omnipotent si incarcat cu forta creatoare pentru revigorare spirituala:"ai sa umbli prin suflete-n cuvinte". Prin metafora blestemului -"s-asculti de el (blestemul)"-, eul liric sugereaza ideea ca patima creatiei este inradacinata in fiinta poetului, fiind atras structural si in mod decisiv de puterea cuvantului care  "leaga si dezleaga" orice. Harul artistic are origini divine, este statornicit "din veac in veac" in inima poetului si constituie pentru el viata insasi. Prin lirismul subiectiv, reprezentat de adresarea directa (pronume la persoana a II a ) autorul da poeziei un ton sententios, dar si prevenitor despre conditia artistului in lume. Prozodia se inscrie in modernism: versurile sunt inegale,  masura este variabila, iar rima imperecheata.

9. Titlul "Poetului necunoscut" certifica faptul ca aceasta creatie lirica este o arta poetica, fiind totodata o adresare directa catre oricare impatimit al scrisului, sugerat de epitetul "necunoscut". Titlul are si nuanta sententioasa, eul liric da sfaturi unui interlocutor imaginar, care ar putea fi propriul eu creator, propria neliniste provocata de atotputernicia Cuvantului.

10. Expresivitatea poeziei este data de folosirea verbelor la conjunctiv si viitor, care exprima patima creatiei si o proiecteaza intr-un timp nedefinit, neidentificat, permanentizand-o, iar imperativul "sa n-ai desertaciune", la forma negativa, da poeziei un ton familiar, stabilind o legatura intima intre generatii de poeti, prin conditia comuna pe care o au artistii in Univers.

Afirmatia "Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru lenesi" are valabilitate si in societatea de astazi, in sprijinul acestei opinii aduc urmatoarele argumente:

In primul rand, in orice anunt de angajare se specifica faptul ca de la viitorul angajat se cere neaparat "dorinta de munca". Cei care nu au chef sa trudeasca nu sunt nici macar invitati la interviu.

Un alt argument adus in favoarea acestei afirmatii este faptul ca cei mai saraci oameni sunt cei lenesi, cei carora nu le place munca si nu pot pastra niciun serviciu, oricat de putin solicitante ar fi indatoririle lui ca angajat.

In ultima instanta, evidentiez ideea ca, intr-o lume atat de modernizata , tehnologizata, unde robotii iau locul oamenilor in fabrici, uzine etc, omul trebuie sa invete sa-si schimbe orizontul, sa invete noi indeletniciri pentru a putea sa-si gaseasca un alt loc de munca, or, cei lenesi nu au nicio sansa de a trai decent, de a-si intretine familia. Cei mai multi dau vina pe nesansa, dar "norocul si-l face omul" prin stradanie, inventivitate si dorinta de progres.

Avand in vedere cele afirmate mai sus, nu pot concluziona decat ca Eminescu a exprimat una dintre cele mai profunde observatii privind societatea din orice timp si anume ca "Munca este legea lumii moderne, care nu are loc pentru cei lenesi", afirmatie demonstrata prin argumentele expuse.