I. (Tudor Arghezi, "Despartire")
1. Antonime: sonora # tacuta; veche # noua; plecarea # sosirea; jalea # bucuria, veselia
2. Cratima leaga doua cuvinte, cu scopul de a se rosti doua silabe în loc de trei, pastrand astfel masura si ritmul versului
3. Expresii/locutiuni cu substantivul "casa": casa de piatra; om de casa; a face casa buna cu cineva; casa de cultura;
4. Camp semantic al "timpului": "ora", "secunda", "cadran", "limbile", "ceasul", "vremea", "ornic"
5. Imagini vizuale cromatice: "gara cenusie"; "cade-n geam zapada"; "palidul cadran"
6. Tema iubirii; tema timpului; motivul despartirii
7. Lirismul subiectiv este motivat de prezenta marcilor lexico-gramaticale care confirma prezenta eului liric în poezie: verbe si pronume la persoana I : "am plecat", "am auzit", "ne", "noastra"; adresarea directa prin pronume si verbe la persoana a II-a singular: "tale", "ai simtit", "ai împacat", "visezi", "ai stat", "tu".
8. Figura de stil: "noiembre prelunga si sonora" - epitet dublu - simbolizeaza eternizarea starii de melancolie a celor doi îndragostiti ("amandoi") pentru trecerea timpului si neputinta împlinirii iubirii,
9. Ultima strofa a poeziei începe cu o interogatie retorica, prin care eul liric sugereaza trecerea timpului, care ar fi putu vindeca suferinta iubirii sau ar fi putut-o amplifica. Urmatoarele trei versuri se constituie într-o ampla interogatie retorica si adresarea directa prin verbe si pronume la persoana a II-a: "visezi", "ta", "tu", "ai stat", "s-asculti". Eul liric imagineaza starea de neliniste a iubitei care sufera pentru dragostea pierduta, la care ea viseaza în ceasul înserarii. Imaginea vizuala "cade-n geam zapada" si imaginea auditiva "bataia s-asculti" amplifica starea de sugereaza "raceala" interioara si bataile inimii care tanjeste dupa iubire.
10. Titlul este exprimat printr-un substantiv nearticulat "Despartire", prin care Arghezi sugereaza starea de nefericire, de deprimare manifestata în orice situatie a unui cuplu care se destrama. Semantica acestui cuvant sugereaza si intervalul de timp cand doi îndragostiti stau despartiti, sens justificat prin bogatia campului semantic al "timpului".