1. O pereche de antonime din text: "zilele" # "noptii"; "ieri" # "azi"

2. Cratima ajuta la pastrarea masurii si a ritmului, legand doua cuvinte si formand o singura silaba; totodata creeaza muzicalitate la nivelul versului.

Semnul exclamarii evidentiaza dorinta eului liric, aceea ca "macar un glas de goarna" sa rasune in lume.

3. Scopul: "ca sa cante"

4. Rolul stilistic al conjunctiei "de" in cadrul celei de-a doua strofe este de a evidentia, a sublinia dorinta eului liric pentru viata, pentru manifestarea acesteia , intrucat "de", cu valoare de "daca", intra in constructii verbale aflate la modul conditional optativ: "de-ar rasuna", "de s-ar clati", verbe ce exprima o dorinta".

5. Masura versurilor este de 13-14 silabe, iar rima incrucisata.

6. Tema: conditia de muritor omului in lume; Tema: Timpul efemer; Motivul noptii, al inserarii

7. Metafora "cripta noptii" ca si comparatia personificatoare "Zilele albe" […]/ Ca niste barci tacute" simbolizeaza conditia de muritor a omului, faptul ca timpul se scurge ireversibil, sugerand iminenta mortii.

8. Ultima strofa a poeziei debuteaza cu verbul la conditional optativ precedat de prepozitie, "de-as fi", care exprima dorinta eului liric de a trai in eternitate: "De-as fi un stei de pesteri, cioplit cu dalta-n lung". Metafora, "cioplit cu dalta-n lung", semnifica totalitatea incercarilor la care a fost supus sinele poetic, situatii ce i-au modelat/ erodat intreaga fiinta - trup si suflet, poetul autoincluzandu-se, astfel, in lumea muritorilor. Metafora "stei de stanca" poate sugera neclintirea si taria artistului, dar si forta creatiei sale, singura pe care a slujit-o cu credinta si care poate fi o treapta spre eternizare: "Cu templu in spinare, carui slujesc de treapta".

9. Titlul acestei poezii, "Toamna de suflet" scrisa de Tudor Arghezi, este o metafora care simbolizeaza amaraciunea, mahnirea ce pune stapanire pe sufletul eului liric, aflat in toamna existentei. Tonul elegiac sugereaza ideea timpului ce se scurge ireversibil si implacabil pentru om, pe masura ce "zilele albe […] au inceput sa plece,/ Ca niste barci tacute". Seara si intunericul cuprind intreaga fire: "In sirul vietii noastre intreg, se face seara", imagine ce sugereaza apropierea mortii. Eul liric incearca sa se mai agate de ultima sa speranta, suportul religios, dar este dezolat cand realizeaza ca "straja de sus si-a luat ragaz". Refugiul spiritual ramane poezia, ca templu maret al propriei creatii artistice.

10. Lirismul subiectiv se realizeaza prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului poetic: verbe la persoana I singular "as fi", "as sta", "s-astept",  "sa ajung", "slujesc". Singurul pronume la persoana I este la numarul plural, "noastre" sugereaza faptul ca eul liric se autoinclude in omenire, prin acelasi destin de muritor.

II.