1. Sinonime: nu se curma = nu se sfarseste, nu se opreste; staruieste = insista, persevereaza; inerta = nemiscata, teapana, moarta, imobila; tina = lut, pamant, mal, mocirla, huma

2. Apostroful din expresia: "pan`la urma" marcheaza absenta vocalei "a", consecintele elidarii acestui sunet fiind pastrarea ritmului si a masurii versurilor.

3. Laitmotiv: "ne vom aduce aminte"

4. Timpul viitor al verbelor din ultima strofa proiecteaza sentimentul de iubire in eternitate, intr-un candva neprecizat. Indragostitii vor fi legati de-a pururi prin trainicia iubirii, idee exprimata in penultimul vers, prin prezenta adverbelor de timp si de loc: "Mereu si pretutindeni, oricand si orisiunde".

5. Marcile eului liric sunt reprezentate de verbele si pronumele la persoana I: "ne vom aduce aminte", precum si de adresarea directa, prin vocativul "draga mea".

6. Tema iubirii, motivul cuplului, motivul amintirii

7. Personificarea "doua inimi canta-vor impreuna" sugereaza bucuria, extazul iubirii, sentiment puternic, trainic, intens, ce nu poate fi oprit, inabusit de trecerea timpului sau de moartea celor doi indragostiti.

8. Poezia este romantica prin tema iubirii, ca sentiment coplesitor si durabil, care rezista trecerii timpului, iar simbolista deoarece sunt mentionate simbolurile degradarii fizice: inerta, moarta, morminte etc., pentru a sublinia efemeritatea omului in lume.

9. Strofa a treia reliefeaza ideea ca iubirea retine in amintire tot ceea ce a fost nobil si luminos in relatia celor doi indragostiti, dar totdeauna memoria pastreaza si "tina" ce a intinat, uneori, fiorul launtric. Tocmai de aceea, termenii sunt pusi in antiteza, sustinand si latura romantica a poeziei: "nobil […] lumina"/ "tina". Cu toate acestea, iubirea va dainui in veci, deoarece ea a fost inscrisa in destinul celor doi indragostiti, metaforele "argila modelata" si "urma manei de care-a fost sculptata" avand forta de sugestie in acest sens.

10. Titlul "Puterea amintirii" sugereaza ideea ca forta iubirii pastreaza intacte emotiile profunde ale indragostitilor. Amintirea este cu atat mai puternica cu cat cuplul pastreaza vie dragostea, care nu poate fi stinsa de trecerea vremii sau de moartea fizica, ci este proiectata in eternitate.

In opinia mea, afirmatia lui Eminescu este o idee filozofica general-valabila, care, intr-o varianta condensata, reda unul dintre adevarurile vietii noastre.

Idealul fiecaruia dintre noi nu ar trebui sa fie in vreun fel legat de lumea materiala, de trecatoarele avutii, care, atunci cand se sfarsesc, ne fac sa ne amintim ca omul este alcatuit si din suflet, nu numai din trup. Prin urmare, idealul in viata trebuie sa aiba un caracter spiritual, mulat dupa sufletul si dupa trairile interioare ale fiecaruia. Se stie ca adevarata fericire este data de bucuria inimii si a mintii, idealul nu deriva din bucurii materiale, care tin de concret si pot fi atinse cu usurinta. Implinirea tine de un plan in care lucrurile marunte, cotidiene nu mai au nicio putere si este, mai degraba, o inaltare spirituala.

Asa cum mediteaza poetul Mihai Eminescu, omul poate avea oricate bogatii lumesti. Dar acest lucru nu inseamna nimic, daca preaplinul material nu este insotit de o desavarsire a sufletului. Astfel, intalnim oameni care nu si-au cladit viata pe considerente materiale si au preferat sa isi dezvolte ce se gaseste dincolo de efemeritatea trupului. Acesti oameni pot parea saraci, dupa criteriile lumii obisnuite; in realitate, bogatia lor deriva din setea de cunoastere, din dorinta de a vedea ce e dincolo de suprafata, dintr-o traire interioara intensa.

In incheiere, dintotdeauna marii saraci ai lumii, din punct de vedere material, au fost artistii si filozofii, ca si Eminescu, dar bogatia spiritului lor a fost nesfarsita, lasand viitorului valori de care ne bucuram cu totii.