1. Sinonime: nesfarsita = infinita; deplin = total; liniste = tacere; vazduh = cer

2. Rolul cratimei în versul "Dorm si-arinii de pe maluri" este acela de a lega doua cuvinte pentru a se rosti fara pauza, într-o singura silaba, pastrand totodata masura si ritmul versurilor.

3. Sens conotativ al cuvintelor "caldura" si "cale": *Simtea de departe caldura sufleteasca a mamei. *Dupa cateva mustrari din partea parintilor, Andrei a revenit pe calea cea buna.

4. Adverb: "Linistea-i deplin stapan"

5. Relatie de opozitie: "Niciun nor vazduhul n-are/ Foc sub el sa mai ascunza;"

6. Tema: natura ; motivul: vara

7. Comparatia "Si e liniste pe dealuri/ Ca-ntr-o manastire arsa" are rolul de a accentua imaginea calmului si a linistii care strabate întreaga poezie. Arsita de pe dealuri este asemanata cu atmosfera tacuta si relaxanta dintr-o "manastire arsa", unde domina tacerea si nemiscarea.

8. Finalul poeziei reitereaza încremenirea cauzata de arsita verii, idee ce domina întreaga poezie. Natura este molesita de caldura sufocanta, astfel încat pare fara viata, enumeratia "niciun nor","nicio pasare", "nicio frunza" accentueaza ideea ca nimic nu se clinteste. Atmosfera este apasatoare, nemiscarea copleseste întreaga fire, iar repetitia pronumelui "niciun, nicio " amplifica senzatia de pustietate. Prozodic, strofa are cinci versuri, dintre care patru cu masura de 8 silabe, iar ultimul de 4 silabe, versificatie tipica pentru lirica lui George Cosbuc.

9. Titlul "În miezul verii"este sugestiv pentru o zi torida de vara. Natura inerta este cuprinsa de un calm si o liniste surprinzatoare, "e pustiu; si nu se'ngana nicio boare". Nimic nu se misca din cauza caldurii dogoritoare, nici macar pasarile nu alearga prin vazduh. Poezia lui Cosbuc are un aspect monografic, în care sunt surprinse elemente ale satului si dincolo de acestea, peisajul reprezentat de lunca, vale, camp, dealuri, întreaga natura fiind toropita de caldura. Întreaga poezie este dominata de moliciunea specifica arsitei coplesitoare într-o zi din "miezul verii".

10. În poezia "În miezul verii" se manifesta lirismul obiectiv, reprezentat de verbe si pronume la persoana a III-a singular, ceea ce argumenteaza absenta directa a eului liric: "nu se'ngana", "e liniste", "dorm", "se revarsa", "sa ascunza", "nu se misca".

A doua zi la ora 10 ma duc la Biblioteca. Caut. Cornelia n-a sosit înca. Ma opresc. Pornesc iar; vad la capatul celalalt destul de departat, o domnisoara. Dupa miscari, trebuie sa fie Cornelia. Dupa ce ma saruta, îsi arata îngrijorarea fata de mine, pentru ca arat foarte rau si încearca sa ma consoleze, amintindu-mi ca în curand ne vom casatori.

Ma mir cand aud aceasta veste, însa Cornelia îmi dezvaluie motivul pentru care s-a dus la Paris: pentru a-si îndupleca fratele, adica familia, sa fie de acord cu aceasta casatorie. Ea este dezamagita ca n-a reusit, fratele ei sustinand argumentul ca sora lui trebuie sa-si termine studiile mai întai. Încrancenata, Cornelia este hotarata sa ne casatorim imediat ce ne vom întoarce în tara sau imediat ce voi dori eu. Ma enervez, pentru ca ea îmi spusese ca pe la începutul lui septembrie va fi la Viena, însa ea se scuza într-un mod tipic feminin: croitoreasa nu-i terminase rochiile comandate si o tot purta cu vorba. De altfel, Cornelia era sigura ca nici eu nu voi ajunge la Viena decat atunci cand vor începe cursurile.

(Atentie! Textul care preceda dialogurile este la persoana I singular, asadar transpunerea în vorbire indirecta pastreaza persoana naratorului, adica relatarea celor discutate implica persoana I, a naratorului-personaj. - "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira)