I. (Aron Cotrus, "O, plecarile, plecarile…")
1. Sinonime: plecare = pornire; margine = capat, extremitate, limita; dorinta = aspiratie, nazuinta; drum = cale, ruta, traiectorie;
2. Virgulele din titlul poeziei marcheaza interjectia afectiva "O" si repetitia "plecarile, plecarile", evidentiind nostalgia eului liric si prin punctele de suspensie din final.
3. Pronumele interogativ ce din versul "ce-mi pasa mie unde ma vor duce trenurile, navele?" introduce interogatia retorica si are sens emotional, eul liric se vrea nepasator in ceea ce priveste cararile propriului destin, dar traieste intens speranta implinirii dorintelor arzatoare, "de foc".
4. Expresii care sa contina substantivul "gand": cazut pe ganduri; cand cu gandul n-ai gandi; a-si lua gandul (de la ceva); a-l bate gandul, a-si pune in gand; gand la gand;
5. Structuri lexicale care contin imagini artistice ale zborului: "ca un stol neobosit  de paseri albe"; "suflete, deschide-ti pentru-nalturi, pentru departari si vecinicii, aripele!..."
6. Motivul zborului; motivul visului
7. Enumeratia metaforica "trenurile, navele si dorintele" evidentiaza drumurile incerte ale destinului, nesiguranta conditiei poetului in lume.
8. Ultima strofa a poeziei "O, plecarile, plecarile" de Aron Cotrus, sugereaza ideea de desprindere spirituala si zborul catre eliberarea interioara a sufletului. catre vesnicie: "suflete, deschide-ti pentru-nalturi, pentru departari si vecinicii, aripele!...". Inversiunile "ieie-si", "crute-si", "scape-le", comparatia "zborurile/ ca un stol neobosit de paseri albe" compun o invocatie cu nuanta profetica. Eul liric isi asuma destinul, cu "drumurile lumii toate", simbolizat de metafora "muntii si-apele", iar punctele de suspensie sugereaza o prelungire a emotiei, a gandului plin de speranta si de incertitudine totodata. Scrierea versurilor cu litera mica marcheaza ingambamentul, ca modalitate de versificatie in poezia moderna ("scindare a unei unitati lexico-sintactice prin dispunerea ei in versuri diferite"- "Dictionar de stiinte ale limbii", Ed.Nemira), iar versurile inegale si monorima confera poeziei originalitate.
9. Titlul poeziei lui Aron Cotrus (1891-1961) "O, plecarile, plecarile" sugereaza  starea de mahnire si melancolie a eului poetic in nazuinta sa de a se inalta spiritual, de a-si regasi sinele prin eliberarea sufletului. Titlul este alcatuit dintr-o repetitie a substantivului la plural "plecarile" precedata de interjectia afectiva "O" si urmata de punctele de suspensie, ca indemn la meditatie asupra iluziilor, sperantelor, incertitudinilor, componente-simbol pentru destinul artistului.
10. Lirismul prezent in aceasta poezie este subiectiv, deoarece sunt prezente marcile lexico-gramaticale: verbe si pronume la persoana I: "imi pasa", "mi", "m-"."ale mele", adresarea directa catre propriul suflet, realizata prin persoana a II-a si vocativ: "suflete, deschide-ti […] aripele!…"
II. "A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ce a fost semanat in el ar fi o copilarie."(Mihai Eminescu, Opera politica).
Afirmatia "A astepta sa culegi altceva dintr-un pamant decat ce a fost semanat in el ar fi o copilarie."este adevarata si are legatura cu educatia, in sprijinul careia aduc urmatoarele argumente:
?n primul rand, o persoana care se comporta necivilizat ii provoaca pe cei din jur sa se comporte la fel, atitudine sustinuta si de proverbe populare romanesti: "dupa fapta si rasplata" sau "ce semeni aia culegi".
?n al doilea rand, educatia primita in familie este ca un bumerang, se intoarce cu efect dublu impotriva celor care au ignorat rolul bunei cresteri. Daca mama se poarta urat cu bunica, atunci copilul, cand va ajunge la maturitate, va avea aceeasi atitudine grosolana cu mama sa, de la care, de altfel, a luat si exemplul acesta negativ. Sa-ti imaginezi ca purtandu-te urat cu ceilalti, ei se vor purta frumos, este "o copilarie", o iluzie. Egoismul, nesimtirea, nepasarea provoaca reactii identice din partea celorlalti.
Un exemplu adus pentru a sustine argumentele de mai sus, este reprezentat de situatia in care un elev are o atitudine insolenta si da dovada de proasta crestere fata de un profesor, il determina pe acesta sa ii scada nota la purtare sau sa ia alte masuri mai drastice, iar copilul respectiv nu are decat de pierdut.
?n concluzie, afirmatia lui Mihai Eminescu are aplicabilitate in multe situatii, atat in familie cat si in scoala functioneaza acest adevar evident, ca daca semeni raul, rau va iesi deasupra, iar daca semeni virtute, vor rasari virtuti.