1. Sinonime: dificil = mofturos, capricios, susceptibil, exigent, greu de multumit; a explora = a analiza, a cerceta, a studia, a investiga, a urmari; dispretui = a desconsidera, a mepriza; a ignora = a omite, a neglija, a nesocoti

2. Functia cratimei: "ce-mi" - cratima leaga doua cuvinte, pentru pronuntarea intr-o singura silaba; cratima inlocuieste vocala "i" care lipseste pronumelui (imi); "ping -pong" - cratima se foloseste pentru cuvantul compus, cu nuanta onomatopeica.

3. Verbele la imperfect "deveneam", "stam" sugereaza starea de incertitudine, persistenta atmosferei in care se desfasoara actiunea. Timpul imperfect exprima o actiune inceputa si neterminata, indica un moment trecut si aduce cititorul in timpul real deschizand o perspectiva dinspre trecut spre viitor. Imperfectul realizeazaa o largire a orizontului atat in plan spatial cat si temporal.

4. Camp semantic al cuvantului "timp" - "din noapte", "noaptea", "serii", " toata ziua", "zilnic"

5. In enumeratia "Deveneam un adolescent dificil, cu bizarerii si idei absurde", epitetele au rol caracterizator: "adolescent dificil" numeste in mod direct trasatura de mofturos, nazuros, comunicare anevoioasa cu personajul; "idei absurde" reliefeaza indirect gandirea abstracta, conceptiile originale, cu totul deosebit de ceilalti adolescenti.

6. Teme: adolescenta; autocunoasterea

7. Calitatea stilului: Textul citat se incadreaza in stilul beletristic, deoarece prin utilizarea imaginilor artistice si a cuvintelor cu sens figurat se contureaza· imagini plastice in constiinta cititorului. Figurile de stil, topica si punctuatia sunt relevante pentru anumite stari afective ale naratorului ce se transmit pe parcursul operei si cititorului.

8. Cu fiecare lectura noua, mai adaugi cateva lucruri la cele pe care le-ai invatat; este extraordinar modul in care o carte poate schimba mentalitatea si chiar firea unui om. Fiecare carte citita ofera o noua perspectiva asupra vietii, putand revolutiona gandirea, atitudinea si viziunea asupra existentei, adica o noua viata.

9. Personajul isi formase o lume a lui, in care intrarea era interzisa, unde exista o bariera intre el si ceilalti colegi, pe care ii dispretuia si cu care nu voia sa aiba nicio legatura, simtindu-se diferit si avand alte preocupari. Tanarul adolescent simte dorinta de a se retrage in sine, fiind plin de framantari, avand o imaginatie si o putere de creatie ce ating forme maxime. El se simte diferit datorita identificarii spirituale cu mari poeti europeni si autohtoni si se manifesta diferit, intrucat, in pauze, prefera sa umple tabla cu versuri, in loc sa joace ping-pong.

10. Perspectiva narativa defineste punctul de vedere al naratorului-personaj (narator autodiegetic), prin naratiunea la persoana I si focalizare interna ("impreuna cu")

Intr-o zi de decembrie, cum se oprise in fata unei librarii, lui Gelu i se paru ca o recunoaste, oglindindu-se in geamul jumatate inghetat al vitrinei, pe Adriana, trecand tocmai strada, spre celalalt trotuar. O recunoscu dupa mantou, caci fata isi ascundea obrazul, voind parca sa-l evite.

Gelu o intreaba pe Adriana de ce fuge si daca aceasta il ocoleste, iar fata raspunde afirmativ.

Rase. Avea mainile incarcate cu diverse pachete si Gelu trebui sa-i ia cateva, pentru ca sa-i poata strange stanga, pe care ea i-o intindea grabita.

Vizibil incurcata, Adriana ii spune ceva despre un secret, dar refuza sa-i dea mai multe detalii. Insistentele lui Gelu o determina pe fata sa-i reproseze acestuia, pe un ton usor iritat, ca este indiscret. Promitand ca ii va explica mai tarziu totul, fata se grabeste la o intalnire importanta si misterioasa in acelasi timp. Curios, Gelu o intreaba cu cine, dar raspunsul devine inutil, caci, in aceeasi clipa, Cecilia vine spre ei. Fetele schimba un mic semn de complicitate si Cecilia, mirata de prezenta lui Gelu, izbucneste in ras.