1. Sinonime: statornica = stabila, definitiva, invariabila, ferma; triumfator = victorios, invingator, biruitor;

zel = harnicie, perseverenta, sarguinta, bunavointa; ganduri = cugetari, imaginatie, idei, reflectii.

2. Sensuri diferite ale cuvintelor "maxima" si "a implini": *La examenul de limba romana, Andreea a luat nota maxima. *Pentru a se implini din punct de vedere profesional, va trebui sa fie promovat in functia de director.

3. Registrul arhaic al limbii: ciubuc, felegean, ciocoi, osebit, vataf, scarei, postelnic.

4. Campul semantic al cuvantului "ambitie": vointa, statornic, hotarare, zel

5. Perspectiva narativa: se defineste prin naratorul obiectiv si omniscient, focalizarea zero si naratiunea la persoana a III-a.

6. Registru stilistic. Oralitatea: cuvinte si expresii populare: "a se crapa de ziua", " se zice ca", " a se destepta"; registru arhaic: "feligenele", " ciubuc", "ciocoi", 

7. Rolul proverbelor rostite de Paturica este unul mobilizator pentru sine insusi, sugerand tenacitatea in ambitia de a parveni: "vointa tare si statornica invinge toate obstacolele"; "picatura gaureste piatra"

8. Afirmatia: "facu tot ce putu spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei" ilustreaza faptul ca toate eforturile lui Dinu Paturica si intreaga sa energie sunt directionate in desavarsirea ipocriziei si perfidiei, menite sa-l ajute in imbogatirea si ascensiunea pe scara sociala.

9. Apartenenta fragmentului la categoria prozei realiste:

- ilustreaza o anumita perioada istorica, prima jumatate a secolului al XIX-lea, cand in Tara Romaneasca se dezvolta o noua clasa sociala: ciocoimea

- prezinta fapte verosimile ale epocii, in care atitudinea si mentalitatea ciocoilor este tipica pentru aceasta categorie umana

- viziunea este obiectiva, omniscienta si naratiunea la persoana a III-a

- utilizarea detaliilor in firul narativ

10. Paturica este caracterizat in mod direct de carte narator, ca fiind "un om extraordinar", "ambitios", insusiri neaparat necesare unui personaj care doreste sa parvina. Indirect, din faptele, atitudinile sale se desprind si alte trasaturi. Structura de parvenit este evidenta, el fiind hotarat ca, prin orice mijloace, sa ajunga "om mare si niciun obstacol nu putea sa-l abata de la aceasta idee fixa". Inteligent si ambitios, el "cata sa invete carte multa", sa retina numai ceea ce ii poate folosi in setea de imbogatire, deoarece "sa zicem numai ca Paturica ar fi fost in stare sa dea contemporanilor sai o dovada stralucita ca ea se realizeaza cateodata". In mod direct, naratorul reliefeaza duplicitatea si viclenia personajului, care "facu tot ce putu spre a deveni perfect in arta ipocriziei si a perfidiei". Faptele sale scot in evidenta, in mod indirect, machiavelismul si fatarnicia personajului: "il facea pe fanariot sa-l creada cel mai credincios si devotat dintre servitorii sai", iar dupa ce pleca boierul, se ducea la vataf "si-i facea o multime de lingusiri". In acelasi timp, era amabil cu servitorii, ca sa-i castige de partea lui si sa adoarma banuielile: "el se purta cu mare amabilitate catre toti servitorii casei, fara exceptiune; ii ajuta la lucrarile lor si le implinea dorintele".

Sunt de acord cu afirmatia lui Nicolae Iorga conform careia intelepciunea, in cazul in care ajunge sa fie vanduta si cumparata, poate fi considerata o marfa.

In primul rand, intelepciunea este un apanaj personal, un lucru pe care il dobandesti in timp si pe care nu-l poti cumpara sau vinde. Chiar daca imprumuti sau iti insusesti ideile unor filozofi sau ale unor oameni de cultura, acest lucru nu inseamna ca ai devenit brusc un intelept. Numai experienta proprie de viata, izbanzile si esecurile, momentele de tristete si de bucurie, ezitarile si cutezantele te pot face sa devii o persoana inteleapta. De aceea, pe masura ce omul inainteaza in varsta, capata o conceptie mai ampla si mai profunda asupra lucrurilor, fapt datorat chibzuintei dobandite de-a lungul anilor.

De altfel, Mihai Eminescu are aceeasi conceptie despre intelepciunea ca rezultat direct al trairilor proprii, idee exprimata in poezia "In zadar in colbul scolii": "Ci traieste, chinuieste si-ai s-auzi iarba cum creste".