1. Antonime: desculte # incaltate: *Cizmele incaltate de ea erau primite cadou.

       obeze # slabe: *Majoritatea fetelor si-ar dori sa fie slabe, ca sa se faca manechine.

2. Formele niciun si nici un:

       niciun: *Niciun copil nu are media zece la matematica.

       nici un: *Nu am nici un prieten, nici mai multi.

3. Campul semantic al cartii: "alfabetul", "unei limbi", "voi citi", "semne"

4. Familia lexicala a cuvantului "zapada": zapada, a inzapezi, inzapezit, inzapezire, a deszapezi, deszapezit, deszapezire.

5. Tema conditiei poetului, motivul cartii

6. Marci ale eului liric - Pronume si verbe la persoana I singular: "ma uit", "mei" , "imi", "nu inteleg", "voiam", "sa spun"

7. Figura de stil: "Durerea mersului" este o metafora personificatoare si semnifica, in viziunea poetei, durerea profunda cauzata de trecerea ireversibila si implacabila a timpului.

8. Calitati particulare ale stilului: *Armonia (muzicalitatea) este data de sonoritatea calda, fireasca, ce incanta auzul, fiind ilustrata in poezie prin versurile inegale si absenta rimei, ceea ce amplifica eufonia lirica. *Finetea stilului se realizeaza prin intrebuintarea acelor cuvinte ce exprima in mod subtil ideea, sensul, apelandu-se la aluzie, urmand ca cititorul sau interlocutorul sa descopere esenta comunicarii.

9. Raspunsurile la intrebari abstracte despre harul poetic si creatia lirica, despre trecerea timpului vin adesea prea tarziu, atunci cand dezamagirea a pus deja stapanire pe artist si interesul s-a diminuat vlaguit de asteptare: "Niciun raspuns nu se naste/ Decat cand nimeni nu mai are/ Nevoie de el". Timpul capata proportii hiperbolizate, clipele sunt obeze si par "ani si anii epoci". Scepticismul poetei este accentuat in finalul poeziei de o tristete sfasietoare, ultimele versuri continand un verdict amar, pana si intrebarea care astepta raspunsul s-a stins: "Si intrebarea care-l astepta/ A murit."

10. Titlul este reprezentativ pentru intreaga poezie, deoarece poeta construieste discursul liric pe doua valente ale cunoasterii, aflate in contratimp: intrebarea si raspunsul. Din perspectiva temporala, textul liric reflecta un trecut plin de confuzii ("Ma uit in trecut si nu inteleg"), perioada din care isi aminteste doar ranile sufletesti, si un prezent sumbru care exprima esecul definitiv in cunoastere: raspunsul nu mai vine si chiar intrebarea care-l astepta a murit.

Afirmatia "Numai cu inima poti vedea lucrurile corect, ceea ce este esential este invizibil pentru ochi" este cat se poate de adevarata din punctul meu de vedere, intrucat ochii percep numai ceea ce este la suprafata lucrurilor sau fiintelor, dar numai cu inima, cu un simt aparte, poti sa "vezi" si dincolo de aparente.

Consider ca iubirea este cel mai emotionant si pur sentiment existent in viata oricarui om si poate aparea oricand si la oricine, pentru ca nu are limita de varsta. Cu toate acestea, cand suntem atrasi de o persoana, cred ca mai intai observam imbracamintea, tinuta, atitudinea si chiar capacitatea de comunicare. Foarte tarziu, dupa trecerea unei anumite perioade, incepi sa simti un flux care poate fi seducator sau, dimpotriva, nefast. Intuitia omului este o trasatura foarte importanta si cred ca, de cele mai multe ori, ghidarea dupa instincte nu da gres, fie ca se refera la o decizie, fie ca se refera la o persoana.

In alta ordine de idei, oamenii s-au indepartat de natura, de miracolele fascinante care aduc relaxare si emotie estetica in sufletul oricui. De cate ori nu trecem nepasatori pe langa un peisaj incantator, pe langa un pom cu mugurii gata sa plesneasca si ochii nu remarca nimic?… Numai sensibilitatea inimii poate face omul sa vibreze la misterele firii, sa se bucure de o floare, o pasare, un fir de iarba…

In concluzie, numai cu inima poti patrunde esenta lucrurilor, acolo unde privirea nu poate ajunge.