1. Sinonime: placut = agreabil, incântator; neimblânzita = neinduratoare, cruda; durere = chin, tristete, suferinta; misteruri = enigme, taine

2. Formele niciun/nici un: *Nu a venit niciun elev la scoala. N-a dat niciun telefon astazi. *Nu a cumparat de la magazin nici un creion, nici doua. *Pentru tema la româna nu ajunge nici un caiet, nici doua, va trebuie sa cumpar vreo cinci caiete.

3. Sens conotativ cu "dimineata" si "inima": *Traim abia dimineata iubirii noastre si de aceea suntem atât de inflacarati. *Si-a luat inima in dinti si a spus adevarul.

4. Expresii/ locutiuni cu substantivul "putere" : putere de intelegere, putere de convingere, a fi in putere, a-i sta cuiva in putere, putere de cumparare, a fi la putere.

5. Tema iubirii si a naturii, motivul visului

6. Marci ale eului liric: "nu-mi place" -pronume; "nu cer"-verb

7. Figura de stil: "al undei murmur melodios" inversiune si personificare, sugerând natura participativa care se emotioneaza alaturi de eul liric la trairea intensa a sentimentului de iubire.

8. Trasaturi romantice:

- natura umanizata reuneste cele doua planuri, uman-terestru cu cel universal-cosmic: "Si roua si zefirul, si floarea si verdeata"; "iluzii ingeresti", conturând un peisaj feeric.

- intensitatea sentimentului de iubire, vazuta ca miracol: "misteruri de amor"

- motivul visului

9. Conjunctia adversativa "dar" din primele doua strofe are rolul de a sublinia sentimentul indragostitului si trasaturile persoanei iubite, care este mai presus de orice frumusete a lumii; "Dar lumea nimic n-are ca tine de frumos" // "Dar nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire".

10. Sugestia textului liric este ilustrata prin multitudinea figurilor de stil si a procedeelor artistice: personificari ("al undei murmur", "vântul iti sopteste"), frecventa epitetului "dulci" ("sunt dulci ale doritei suvenire", "nu e nimic dulce ca dulcea ta zâmbire"), metafore ("misterul de amor", "suflet pe pasurile-ti zbor")

Afirmatia lui Liviu Antonesei este plina de intelepciune. Consider ca dragostea nu apare din dorinta de a fi devotat unei anumite persoane, dar fara acest devotament relatia de iubire nu poate rezista in timp.

Un prim argument in sustinerea acestei conceptii este ca, atunci când iubesti, te daruiesti in totalitate persoanei dragi, fata de care dovedesti credinta si fidelitate. Increderea in partener este o alta conditie necesara in mentinerea cuplului, gelozia si suspiciunea sunt dusmani siguri care ucid iubirea.

In alta ordine de idei, devotamentul fata de persoana iubita este o dovada certa a dragostei pe care i-o porti si poate salva oricând relatia, daca tactul, rabdarea si intelegerea se manifesta cu pricepere. Un exemplu graitor este cuplul Persida-Natl, a carui relatie s-a degradat din cauza comportamentului deplasat al barbatului si care este salvata prin dragostea plina de ingaduinta si intelepciune cu care femeia l-a inconjurat, chiar daca i-a fost teribil de greu.

In concluzie, devotamentul este esential in mentinerea nestirbita a sentimentului de iubire, altfel, ea se degradeaza si, in cele din urma, se stinge.