1. Sinonime: foaie = frunza; a curge = a cadea; noroc = sansa, izbanda; a se farama = a se distruge, a se zdrobi

2. Expresii/ locutiuni cu verbul "a cadea": "a cadea la examen"; "a cadea la pat"; "a-i cadea cu tronc"; "a cadea cerul pe cineva";

3. Sens conotativ: *In amurgul vietii oamenii devin mai intelepti si mai rabdatori. *Culoarea deschisa a peretilor inveselesc incaperea. * La primit cu bratele deschise. Dupa multe ezitari, Mihai si-a deschis, in sfarsit, sufletul.

4. Verbele la conjunctiv exprima dorinta eului liric de a-si implini iubirea, aspiratia catre posibila fericire fiind ilustrata printr-o interogatie retorica, in care verbele proiecteaza sentimentul intr-un viitor nedefinit, intr-un candva nesigur: "sa ne ploua", "sa oprim", "sa oprim caderea lor", "sa le culeaga", "sa le-mparta".

5. Rima incrucisata; masura de 7-8 silabe

6. Tema iubirea, natura; motive: visul, plansul

7. Planul interior/ planul exterior: "Amurg" poate fi considerata atat o poezie dedicata anotimpului toamna, prin cadrul exterior al naturii, dar este si un sugestiv tablou al sufletului, un plan interior al trairilor eului liric, care se afla la rascruce, intre doua etape ale vietii. In primele trei strofe predomina elementele de pastel, cu discrete sugestii pentru planul interior al trairilor: "Frate bun mi-a fost copacul", "s-a mai dezlipit o foaie, / Mi s-a mai farmat un vis". Dezamagirea caderii frunzelor, este, de fapt, gustul amar al destramarii unor visuri ale sinelui poetic, pe care este nevoit sa le paraseasca in vara vietii. Vanatul amurg de toamna este sfarsitul unei perioade, iar amintirea zilelor petrecute sub ocrotirea copacului ("El mi-a adumbrit, saracul, / Un noroc de doua veri") il fac sa isi identifice destinul cu cel al mesteacanului: " E povestea noastra-ntreaga/ Scrisa-n vestedele foi"

8. Figura de stil: Epitetul in inversiune "vanatul amurg" sugereaza un asfintit al naturii si al vietii la fel de trist, incarcat de regrete si dorinte nerealizate.

9. Strofa a patra reprezinta o adresare directa a eului liric catre iubita misterioasa, pierduta. Adverbul "unde" care introduce interogatia retorica sugereaza faptul ca cei doi indragostiti se despartisera demult. Tonul este incarcat de dorinte, personificarea frunzelor semnificand participarea intregii naturi la suferinta eului liric: "plansul frunzelor". Tanjind dupa iubita pierduta, sinele poetic recurge la tentatii patetice, emotionale: "Si cu bratele-amandoua/ Sa oprim caderea lor?". Expresivitatea versurilor este data de verbele la conjunctiv (" sa ne ploua", "sa culeaga"), care sugereaza aspiratia eului liric de a-si recapata iubirea. Prezenta eului liric este motivata de adresarea directa si de marcile lexico-gramaticale, reprezentate de pronume si verbe la persoana I si a II-a: "tu" , "ne" , "sa ne ploua", "sa oprim".

10. Titlul poeziei, "Amurg", este semnificativ pentru tema intregii poezii, care dezvaluie sugerarea amurgului naturii si al omului. Imbinarea planului interior al trairilor si starilor de spirit ale eului liric cu planul exterior al naturii cu imaginea toamnei se manifesta in versuri sugestive: "Zgriburind din trup se-ndoaie", "Plansul frunzelor ce mor". Trecuta poveste de iubire umple de tristete sufletul indragostitului, care ar dori cu patima regasirea fericirii de alta data: "E povestea noastra-ntreaga / Scrisa-n vestedele foi…".

Sunt intru totul de acord cu aceasta afirmatie, deoarece, odata cu trecerea timpului ne schimbam obiceiurile, gusturile, insa simtim mereu nevoia de a ne intoarce la copilarie, pentru ca in aceea perioada reuseam sa ne bucuram de lucruri simple, sa ne entuziasmam si sa credem cu toata inima in visurile noastre.

In primul rand, copilaria este o stare spirituala de care avem nevoie la orice varsta, o anumita candoare si un optimism uneori inocent, cu care sa trecem mai usor peste obstacolele ivite in viata.

Pe de alta parte, nu mereu reusim sa gasim in noi sursa bucuriei pure de altadata si, de aceea, ne inconjuram de copii veseli, jucausi, care, cu privirile lor inocente si curioase, ne insenineaza, ajutandu-ne sa privim mai increzatori catre viitor.

De altfel, Mihai Eminescu, cel care a cunoscut atat de bine tulburarile sufletului omenesc, tanjea dupa varsta spirituala a inocentei intr-o interogatie retorica: "Unde esti, copilarie/ Cu padurea ta, cu tot?".

In concluzie, copilaria este o sursa de veselie, candoare si ingenuitate de care avem nevoie la orice varsta ca sa traim frumos, cu speranta si entuziasm.