1. Expresii/ locutiuni cu substantivul "umbra": a ramane in umbra, a face umbra pamantului; a manevra din umbra; a fi umbra cuiva;

2. Ca semn de ortografie, cratima desparte cuvintele in silabe/ leaga doua cuvinte pronuntate fara pauza/

3.Verbe sinonime: "priveste" = "te uit'", "cade" = "se cufunda"

4. Sens conotativ al cuvantului "fereastra": *Confesandu-se, Mihaela si-a deschis o fereastra spre suflet.

5. Masura in primul vers este de 9 silabe iar rima este incrucisata.

6. Tema iubirii si a naturii; motivul noptii

7. Figura de stil "apune-o mie de povesti" este o metafora care sugereaza frumoasele povesti de iubire ale indragostitilor, peste care apusul asterne  uitarea.

8. In poezia "Apus" de Octavian Goga, lumina provine de la "o blanda raza", metafora personificatoare sugerand extazul iubirii, iar intunericul, metaforizat prin expresiile: "trist apus", "asfintit", "cade noaptea" ilustreaza tristetea eului liric pentru pierderea sentimentului erotic. Intunericul este adus de apus, care semnifica sfarsitul unui vis de iubire, cuplul fiind despartit de multa vreme. Raza efemera se stinge in intunericul noptii si, odata cu ea, iubirea se pierde in umbra trecutului, stralucirea transformandu-se in obscuritate. Opozitia dintre lumina si intuneric sugereaza zbuciumul interior al eului liric, provocat de fericire si suferinta totodata, ca simboluri ale adoratiei si pierderii iubirii.

9. Prima strofa. Incipitul poeziei este o metafora personificatoare - "Iubirea mea-i o blanda raza"-, care construieste un portret romantic si idilic al sentimentului. Epitetul dublu antepus substantivului apus, "tarziu si trist", semnifica moartea unei iubiri care aduce mahnire in sufletul eului liric, reprezentand totodata si ideea poetica. Sfarsitul dragostei este implacabil, lumina razei fiind efemera si conditionata de apusul soarelui. Suferinta din inima indragostitului, "durerata", lumineaza "umbra zilei ce s-a dus", amintirea iubirii ramanand definitiv in trecut.

10. Titlul, format dintr-un substantiv cu sens conotativ, "Apus", exprima si tema poeziei, sfarsitul unei povesti de dragoste asemanata cu un apus. Din punct de vedere stilistic, este o metafora care sugereaza tristetea si melancolia poetului si care are o varietate de conotatii: "trist apus", "umbra zilei ce s-a dus…", "o raza care moare", "cade noaptea". Metafora personificatoare din finalul poeziei, "biata raza solitara", nu ofera indragostitului nicio speranta de revenire a iubirii, deoarece efectul razei nu este de a lumina, ci ea apune "o mie de povesti".

II.