1. Polisemia cuvantului "vreme" : *A venit vremea s? ne luam "la revedere", dupa ce timp de patru ani am fost ca o familie. Astazi vremea va fi insorit? si cu temperaturi destul de ridicate. *Prietenia lor a durat vreme de doi ani. Pe vremea bunicilor nu existau filme horor.

2. Substantivul "Poezie" este scris cu majuscula deoarece este o personificare si, prin aceasta, i se confera unicitate, ca oricarui substantiv propriu.

3. Abateri de la norma limbii literare actuale: "ruini", "diadem", "ghitara", "sara".

4. Linia de pauza din versul "Dormi prin ruini, drept capatai - ghitara" are rolul de a marca atributul apozitional "ghitara" care explica substantivul "capatai", altfel spus, "ghitara" este asezata "drept capatai". O alta motivatie este aceea ca linia de pauza tine locul predicatului "ai pus".

5. In versul "Sarmana, urgisita Poezie!…", mijloacele lingvistice de realizare a subiectivitatii sunt adresarea directa prin folosirea vocativului "Poezie", precedata de enumeratia adjectivelor "sarmana, urgisita" aflate tot in vocativ. Tonul afectiv sugereaza exprimarea directa a compasiunii de care eul liric este puternic impresionat privind soarta poetului si a poeziei.

6. Rima este imbratisat·, iar masura este de 11 silabe.

7. Stilul retoric: interogatia retorica "In veacul nostru cine-ti smulge-o floare?"; exclamatia retorica "Sarmana, urgisita Poezie!…".

8. Figura·de stil: metafora "cununi nepieritoare" exprima gloria vesnica si nemuritoare a poeziei, manifestata din cele mai vechi timpuri, de pe vremea marilor razboinici si pana astazi.

9. Prima strofa incepe cu un verb la prezentul etern (gnomic) "te vad", urmat de o enumeratie de substantive ce personifica Poezia care nu mai este apreciata si pretuita de contemporani, "nu mai porti bratara·, / nici diadem, nici straie orbitoare…", conditia ei actuala fiind de cersetoare a culturii: "Salul vechi de cersetoare". Cinstirea, omagierea Poeziei, personificata subtil in ipostaza unei femei, definita prin podoabele de pret pe care le etaleaza, este in antiteza cu statutul recent de cersetoare, sugerand decaderea umanitatii, care nu mai este interesata de valorile spirituale. Conjunctiile adversative "dar", "ci", precum si repetitia adverbului "nici" accentueaza scepticismul eului liric privind gloria Poeziei. Metafora "Averea ta intreaga e-o ghitara" semnifica ideea ca Poezia nu a incetat sa "cante", menirea ei de a transmite oamenilor emotia ideilor lirice ramanand singura dar adevarata avere spirituala.

10. Relatia dintre poezie si timp: Intreaga poezie este construita pe stransa legatura intre poezie si timp, aflate in antiteza si intr-o sugestiva viziune romantica. Astfel, imaginea despre trecut, idealizata prin pretuirea de catre umanitate a valorilor spirituale, se afla in antiteza cu prezentul decazut, cand superficialitatea contemporanilor este sugerata de metafora "usi de cafenele", iar Poezia nu mai starneste emotie estetica, ci doar "simtiri rebele". In perioada de glorie, Poezia desfata zeii, in societatea actuala arta este ignorata, intrucat "epigonii" nu sunt capabili sa aprecieze arta adevarata.

II.